Nu cred ca aveam mai mult de 3 ani cand tatal meu a ridicat mana la mama si a tipat la ea. Era prima oara cand se intampla asta de fata cu mine. Mai auzisem de ispravile lui, cum ar fi mancatul sticlei… spartul unui televizor, betiile lui si altele.
Ma jucam cu trenuletul meu de plastic cand toate astea se intamplau. Eram pe hol, dar puteam vedea in bucatarie. Am vazut cum a strans-o pe mama de incheietura mainii. Intru in bucatarie.
— Puiule, iesi te rog din bucatarie si joaca-te in sufragerie! imi spune mama.
Ma indrept catre usa cand il aud pe tata ca tipa la mama iar.
— De ce tipi la mama? tip si eu la tata cat ma tin plamanii.
Il vad apoi ca se indreapta furios inspre mine. Da un picior trenuletului meu de plastic si acesta se sparge in masca de la chiuveta. Ma ia de piept si de gat si in timp ce-mi spune de morti, raniti, Dumnezei si altele ma ridica si ma impinge cu spatele de muchia de la usa. Imediat am simtit numai durere in spate si am inceput sa plang. Stiu ca l-am facut prost si tampit de cateva ori si i-am spus ca-l urasc. Apoi mama a tipat la el si a reusit sa-l dea afara din casa in seara aia. A fost ultima oara cand l-am vazut, deoarece dupa aceasta faza mama a decis sa divorteze.
Bravo ei! Femeie desteapta!
Stii oare cum este sa fii batut de propriul tata? Cel interesa pe el? Ce-i pasa? Nu el ma nascuse, ci el doar contribuise genetic la ceea ce a dus nasterea mea. Mama insa a dus greul. Ea m-a purtat in burtica ei, ea s-a chinuit la nastere, pe cand tatal… sau cel caruia ar trebui sa-i zic tata era in armata si nici macar nu a vrut sa ma vada. Cel care cred ca si-n ziua de astazi are dubii in privinta mea. Cel care nu crede ca sunt copilul lui. Nu el a stat in toti acesti ani langa mine sa ma creasca si sa vada cum evoluez. Nu el mi-a fost alaturi cand mi-am luat prima bataie la scoala. El a stiut doar sa isi bage samanta vietii in mama si sa fuga ca un las de responsabilitati. Altii i-au luat insa locul si au fost la fel de iresponsabili, la fel de violenti ca doar nu ma facusera ei. Nu eram sange din sangele lor…
Dar stii cat timp a trebuit sa suport injurii si batai?
Dar stii cat de mult te-am iubit?
Dar tu ce stii?
Nu stii absolut nimic despre mine. Sunt doar un necunoscut… pe drumul vietii!
TRÁUMĂ, traume, s.f. 1. Traumatism (1). 2. Emoţie violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoţii de acelaşi fel, astfel încât acesta nu mai reacţionează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.
Sursa: DEX ‘98
TRÁUMĂ s. v. traumatism.
Sursa: Sinonime
tráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráume
Sursa: Dicţionar ortografic
TRÁUM//Ă ~e f. 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenţi. 2) Şoc emoţional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emotii violente. [G.-D. traumei] /<fr. trauma
Sursa: NODEX
TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană].
Sursa: DN
TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma)
Sursa: MDN
comentarii recente